-Ce faci?!
-Hihi…
-Parca esti un copil prins la borcanul cu dulceata! Ce te
hlizesti acolo asa vinovata?! Ahaaa! Ce mananci?! Te-am vazut! Esti doar in
prima saptamana de dieta… Ia sa vad!
-… Hai, mai! E doar o felie nevinovata de paine cu unt…
-Hm… Asa, fara gem sau miere?
-Exact! Doar un coltisor inocent de paine cu unt… Un biet
coltisor de paine… Alba, calda, proaspata… Cu putin si inca alt putin… unt…
Iamiii!
-Ce ti-o placea asa mult painea asta cu unt, nu inteleg,
zau!
-Hihi. Stii, Dorothy din Vrajitorul din Oz a primit un
cosulet plin cu paine cu unt! Ba mai mult – nu se termina niciodata painea cu
unt din cosuletul ei!... Pai nu stiu de ce imi place asa mult… Poate pentru ca imi aminteste de
copilarie cand eram doar cu o palma mai inalta decat putineiul in care bunica
batea laptele… Lua cu cutitul direct din putinei untul care inca lacrima si ne
ungea o bucata mare de paine neagra…. Buuuuna rau! Atat de buna… Si acum imi
ploua in gura!
-Bai, tie chiar iti place untul asta… Ia da sa ma uit pe
pachet… Aha e Ke-ri-ggoooold. Kerrygold!
Pare un unt superior… Chiar e bun? Ia da si mie… Stii, eu acum imi amintesc de
cele mai bune sandwich-uri pe care le-am mancat vreodata! Paine cu unt, cu un
pic de sare si feliute de ardei gras! Mama-mamaaa ce am mai mancat atunci! Eram
lihniti dupa drum si asta ne pusesera la pachet cei de la cabana de unde
plecasem. Eram pusti. E, amu te inteleg cu painea asta cu unt… Mai vrei?
-Hihi! Dar ce zici,
incercam cu paine prajita de data asta?
-Iep!